Mic tratat despre plâns

Te-ai gândit, vreodată, cumar fi lumea fără tine? Dacă nu, n-o face… Dacă da, nu te răzbuna!

(…)

Urmează sfatul lui Kant: „Poartă-te în așa fel încât, dacă Universul ar fi să se ia după tine 24 de ore, să nu se ajungă la haos.”

(…)

În rest, n-ar fi rău să știi că toți oamenii sunt de… plâns. Dacă, totuși, plângi pentru alții, plânsul să nu-ți înece existența.

(…)

Există un plâns egoist: să plângi numai pentru tine! Fă-o! Trebuie mai întâi să-ţi vină să plângi ție însuți/însăți… Apoi îți datorezi viața…

(…)

Revin la Kant.

Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme.”

(…)

Final.

Când îți vine să plângi, fă-o, dar să nu aștepți ca să te salveze cineva… Când plângi, să râzi de… durere! Dacă te crezi ”de fier”, să nu plângi! Lacrimile te ”ruginesc”. Dacă ești ”de lemn”, lacrimile fierbinți te… întăresc.

Ai grijă și cum plângi!